Floarea Iubirii
Isaia 61:11
11 "Căci, după cum pământul face să răsară lăstarul lui... . . şi aşa va face Domnul, Dumnezeu, să răsară mântuirea şi lauda în faţa tuturor neamurilor."
Haina nopții se-ntinde peste Betleem,
Doar turmele de oi, pe câmp, le mai vedem,
În tăcerea nopții, și în răcoare,
Din pământul uscat, s- a născut o floare.
Floare umilă, și fără strălucire,
Dar cine o vede are mântuire,
Zorile aleargă, vin din depărtare,
Alungă umbrele, cântă osanale.
O văd doar cei trimiși de Sfântul Tată,
Ferice de cei cu inima curată,
Ei sunt vrednici să vadă Floarea de Sus,
Cu parfum ceresc, și cu numele Isus.
Cum soarele urcă-n splendoarea sa pe cer,
Așa crește Floarea-n pământul său stingher,
Parfumul florii este puternic, ceresc,
Atrage lumea la ea spunând "Te iubesc!"
E timpul potrivit, ziua mântuirii,
Să ne adunăm toți sub Floarea Iubirii,
Să respirăm parfumul ceresc și curat,
Să lăudăm pe Domnul, Marele Împărat!